Călătorind

 Tu, călătorule, opreşte-te puţin la această răscruce şi îndeamnă-ţi calul la iarbă verde în umbra bătrânului copac. E-n spume şi ochii îi sunt roşii. Tu, călătorule, mai cheamă-ţi odihna aici, seara, în jurul focului e bine. Odihneşte-ţi murgul, odihneşte-te pentru noul drum călătorule, coboară de pe cal şi vino la umbra copacului bătrân. Hai, răsuflă adânc şi desfă-ţi desaga să te aud povestind din vremuri de demult. Odihneşte-ţi oasele lângă murgul înspumat, e seară şi soarele ucis la orizont încă mai crede în viaţă. Prin trestii vântul de seară adulmecă o pasăre răpitoare de amintiri. Ştiu că o parte din tine a rămas pe drumul uitat, lângă soarele ucis la orizont de propriul lui zbor. De ce-ai rămas pe gânduri, călătorule? Nu vrei să-mi legăn rănile cu tine? Hai, odihneşte-ţi povestirea pe stratul acesta de suflet. Priveşte în jurul tău, îneacă-ţi privirea şi de va fi să pleci iar cufundă-te în ochii mei şi povesteşte-mi imagini de dor. Peisajul tău are câteodată atâtea culori şi-ţi mulţumesc pentru întregul drum făcut, mi-ai dăruit visul ca popas şi cozi de stele pentru iubire.