Zbor în doi

Când te-am văzut credeam cu înfrigurare în stele şi în vise, dar tu contur de foc aveai şi dansând m-ai luat într-un delir spre înălţimi ameţitoare, bătând uşor din vârf de aripi. Cascade de lumini albastre se înălţau şi coborau ca valurile mării foşnitoare. Stăteam cu ochii înfipţi în soare şi-n stele sclipitoare ce-ncununau un arc senin pe boltă.Viaţa urca mereu şi moartea cobora ca pe un cântar de veşnice suferinţi ce ne arată că totu-i trecător şi omul călător prin viaţă.
Hai vino să sorbim din roua dimineţii, hai să vezi că Dumnezeu ne va binecuvânta cu un răsărit de soare după ce am ars stele împreună, le-am ocrotit şi ni le-am dăruit pentru eternitate.