Aceste mâini de humă trandafirie, două petale, adună roi de stele.
Oasele, ca o albă claviatură vie, adună apele în lucitoare unde.
Ochii văd cum soarele se scurge în mare.
Urechile aud cum ploaia acoperă tristețea orașului vechi.
Cu cât vorbești mai încet, cu atât te aud mai bine
și văd în lume tot ce văd în mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu