Chemare

Lumini de dor când se aprind floarea din suflet se-nfioară şi apoi şopteste: "Întoarce-te, hai vino lângă mine odată, coboară de la izvorul de lacrimi şi de dor să stăm de vorbă încet." Sunt singuratic suflet, născut sub lună plină, vrăjit de dragostea de tot. Aş vrea să te ajut acum cu tot ce pot, să-ţi dau putere şi încrederea înapoi, să nu te simţi cum spui...Ca pasărea ce zboară am fost şi eu, mi-a fost greu dar a trecut timp de atunci, potecă mi-e însă dragostea şi încrederea îmi creşte aripă ce bătând adaugă dor de tine neîncetat.