Suflete pereche

Vreau să-ţi mângâi lumina din privire cu azurul privirii mele. Dă-mi mâna. Te voi păstra cum viaţa mi-o păstrez. Sunt fericită. Pot să jur că ne vom iubi cât viaţa. Şi moartea. Dincolo de gând. Pescăruşii se aud ţipând după raiul nostru pierdut. Vreau să-ţi aud suspinul. Să-ţi văd surâsul. Să-ţi aud glasul. Mâna-mi tremură spre tâmpla ta şi-un semn de-ţi fac devii freamăt, devii lacrimă transparentă, lucitoare pe amintiri de demult. Nu uita. Durerea îmi umple ochii de lacrimi. N-am mai iubit pe nimeni aşa. Şi nimic. Fiinţa mi-ai tulburat şi ai lucirea izvorului în care m-am scăldat întâi. Din care m-am născut. Ne spulberăm în vânt lacrimi amare care încă mai au izvoare.
Iubirea mea, când urci încet în gândul meu, în ochii şi urechile mele, ţi-aud chiar paşii foşnind încet în camera mea. Aşează-te lângă mine. Vreau să te adulmec şi să-ţi aud sângele clocotind. Să crezi mereu în dragostea mea. Voi fi mereu. Cu tine. Aici, acum. Mereu. Mai mult decât viaţa, mai mult decât moartea te iubesc! Suntem doua suflete într-un singur trup. Suflete pereche, dincolo de timp, de spaţiu, de tot.

" Soul Mates" 2010 by: Ana Emilia Matei
Medium: Acrylic on canvas
Description: 48"-36"-1,75" 123cm-92cm-4,5cm