În seara asta vreau să stau cu voi,
să fim curaţi şi fără gânduri negre,
să treacă zilele amare ce ne-au topit
şi ars în grele fumuri, intoxicaţi de vise
în ţara nimănui. Hai să privim cum luminează
steaua ce ne-a adus aer curat ca-n munţi,
de lângă brazi. Să ne rugăm să vină
zăpada curată să ne îmbrace cu albul ei pur
şi să ne învăluie în lacrimi sfinte
care să spele toate durerile ascunse
în oasele noastre bolnave de tristeţi
sau frig sau foame sau speranţă.
Să nu mai plângem, răniţi de ţipete,
să nu mai irosim vieţi spre ţărmuri nevăzute.
Să nu lăsăm să ne ucidă colinda
de la moşii ce-au fost cândva ciobanii
cu oi cuminţi care dormeau în lâna de aur
a stelelor din bolţi creştine.
Să ne bucurăm şi să sperăm
că tot va veni o vreme şi pentru noi.
Atât vă rog, Oameni dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu