Condeiul sprinţar traversează anotimpul plin de amintiri. Mintea luminează. Sufletul vorbeşte româneşte şi-mbracă ie cusută în zi mare. Mă-ndemn să şterg colţul ochiului visător şi plin de setea pământului sfânt. Îmi place să vorbesc, să cânt cântecele acestui neam. Iubesc pacea cu atât mai mult cu cât am visat-o şi odihna ei îmi umple inima cu muzică. Dulce limbă românească, plaiuri-colţuri de raiuri, ofrande aduse peste timp cu gânduri bune, pământ însetat de izbândă, încărcat de pietre albe din vremuri arzând a război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu