luni, 6 decembrie 2010
Odihna
De va fi să mor pe dealuri, pe câmpii,
prin munţi, prin ape,
tu să ştii că n-are importanţă...
Va veni vremea şi orice-ar fi
să nu te-apleci sub lacrimi de ploaie,
nici sub nea, nici prin furtună
sau vârtej...
Am să îmbrac o ie, o să culeg o floare de câmp
şi desculţă, pe bulgării de pământ, voi păşi fără şovăire,
adulmecând muzica clipei fără întoarcere.
Voi păşi împăcată. Am văzut în lumea ce-am trăit
tot ce se putea vedea:
dragostea-ura, apusul-răsăritul, noaptea-ziua
zorile-florile, bătrânii-copiii, lumina-noroiul,
frumuseţea-hidoşenia...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu