poteca poeziei pe care am mai călcat şi tu, şi eu şi ei.
Din inima ţărânei am adunat poveşti, legende, stihuri
ca să le purtăm mereu în sufletul ce arde.
Fără să vrea, pe el călcat-au ignoranţii
lovind, zdrobindu-ne gândul-harfă,
dar ne-am adunat de fiecare dată,
un curcubeu făcând din lacrimile toate.
Acum, de vor să ne facă rugul în Agora,
vom arde-n flăcări 'nalte, trosnind de dor străvechi
şi vom rămâne în seninul atâtor amintiri,
în ochi fără perechi şi-n vântul ce spulberă cenuşele-iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu