Mi-e dor de tine...
Am strâns de-atâta timp, atâta dor
încât mi-e greu acum, pe-un petic de hârtie, să torn căldura inimii, pustie...
Când vei primi răvaşul meu, atinge-l cum o fac şi eu. Ştiu că şi ţie îţi e greu fără de noi...Câtă durere sugrumată avem în suflet! Ai grijă te rog mult de tine, abia aştept să te revăd. Tu, pân-atunci răstoarnă vraful de scrisori, nu plânge, iubeşte-te şi lasă disperarea, nici răzbunarea n-aibă loc în sufletu-ţi curat. O flacără e depărtarea ce ne-arde şi ne-apasă...
Curând veni-va noul an şi iar vom număra zilele-n scădere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu