marți, 21 decembrie 2010

Iubirea ca libertate



Există iubire ce dă libertate şi are o frumuseţe aparte şi o strălucire extraordinară. E iubirea ce face minuni.
Aici nu există "am nevoie de tine". Nu se bazează pe nevoie sau forţă. Nu constrânge. Nu posedă. Nu e egoistă. Nu există frica de singurătate şi agăţare de o anume persoană. Nu există gelozie.
Nu iubeşti cu adevărat o persoană când o laşi fără libertate. Iubirea nu întemniţează. Iubeşti cu adevărat atunci când îţi iubeşti singurătatea. Când poţi să spui "Te iubesc, dar nu am nevoie de tine". Când iubeşti la fel şi de la distanţă şi poate chiar mai mult. Mai profund. Fără apropiere fizică. Doar aşa evoluezi şi îl laşi şi pe celălalt să evolueze. Pentru că dragostea adevărată e creatoare. E pură. Totală. Absolută. E ca un tablou perfect. Ca un cântec minunat. Ca o poezie genială. Ca un dans pasional, senzual, sublim.


Un comentariu: