Fereastra

Trec nopţile greu fără tine, mă doare mereu, tot mai tare. Nimic nu e-n suflet şi-afară... În casă, târziu s-a stins focul, se stinge încet şi o ţigară.
Un câine mai latră pe stradă şi trist încovoaie spinarea, ar vrea să
se-ascundă de frigul ce-l doare.
Ce grea-i povara dorului ce-ţi port,
de-ai ştii, ţi-ai odihni o clipă gândul
la fereastra mea. Aş vrea să se întoarcă în noi vara aceea, s-atingem iubirea cu ochii şi-apoi apa albastră cu
trupu-nfierbântat. Romantică noapte cu luna alături, departe mai eşti!
Curg lacrimi pe timp fără întoarcere...