De ce te goneşte tristeţea bolnavă?
De ce şi cine ţi-a împlântat seminţele morţii ce pândeşte în fiece clipă?
De ce cuprinzi cu sete ploaia?
De ce nu ştii să păstrezi mângâierea?
De ce lacrimile îţi devin mărgăritare?
De ce nestemate se nasc din privirile-ţi dragi?
De ce cresc roiuri de stele?
De ce nu toţi văd lumina?
De ce cântecele nasc iubire?
De ce viaţa trece şi o vrem tot mai mult?
De ce în vâltorile vieţii uităm de darul cel mai de preţ?
http://gabrieltora.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu