Am închis ochii şi mi-am văzut gândurile. Stăteau îngrămădite într-o cutie frumoasă cu un rubin sclipitor încrustat pe capac. Am deschis-o cu grijă şi am privit înăuntru cu atenţie. Am început să caut. Am lăsat departe trecutul. M-am jucat suficient cu el. Apoi am început sa-mi creez prezentul. Am eliminat capcanele. Am şters variantele mai puţin bune. Am înţeles că suferinţa este bună până la un moment dat, dar nu este necesară. Am pus lumină în întuneric. Am schimbat ce era de schimbat. Am pus pe lista de aşteptare ce e de făcut. Am modificat obiceiurile nesănătoase. Am adăugat culori acolo unde nu era decât alb şi negru. Mi-am închis rănile din trecut. Le-am pansat pe cele noi cu grijă. Am păstrat puţină atenţie ca să nu mai fiu rănită uşor. Am observat ce era de observat până acum. Am atins ce era de atins până acum. Am şters norii negri şi am lăsat albastru intens pe bucăţica mea de cer. In locul lor am pus libertatea şi fericirea. Am simţit cum cresc deodată. Mi-am văzut corpul. Am aflat că totul depinde de mine pentru că totul este posibil atunci când îţi doreşti cu adevărat.
Mi-am văzut gândurile şi am înţeles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu