Despre contraste

Fiecare avem partile noastre de tacere. Visele noastre se inlantuie si devin o spirala care urca pe plan moral, chiar daca material suntem de multe ori mai jos de linia de plutire.
Exista o atractie universala invers proportionala. Cand suntem saraci, visele sunt din ce in ce mai stralucitoare, cream o lume calduta, plina de lumini multicolore. Cu cat suntem mai bogati cu atat suntem mai limitati in vise.
Lantul ce creaza legatura dintre vis si realitate devine cu atat mai durabil, fara putinta de autodistrugere.
Ne rotim intr-o lume a credintei in mai bine, cu cat suntem mai educati.
Umanismul si reversul sau sunt doua forte ce includ o interferenta solida de contrast. Cu cat tesatura e mai marunta, cu atat se muleaza mai bine pe contrast. Forma si nonforma. Gol si plin. Elemente de contrast.
In toate trebuie sa gasesti raportul armonic - echilibrul.
Binele si raul, doi poli puternici.
Suntem lasati pe pamant sub fluxul acestor miscari de la minus infinit la plus, coordonate conducatoare, lasate sub influenta impulsului.
Exista oameni care incastrati in semnul binelui, nu au decat de suferit in intreaga lor viata. Si la fel exista oameni patronati de pecetea raului, impuls negativ, care raspandesc in jurul lor o gaura de intuneric.
Din ambele sensuri lumina este conditionata de bezna.
Ducem cu noi povara raului si a binelui.
Acum inteleg de-abia de ce dacii plangeau la nasterea unui copil.
Suntem condamnati cu o existenta care circula intre cei doi poli.
Echilibrul si ritmul in care traim ne impun o existenta prelungita sau scurtata.

Sa arzi ca o flacara moderata sau sa arzi ca un foc trosnitor de vreascuri ce ridica o flacara stralucitoare.