Sa cautam elixirul vesnicei tinereti, sa recitim Codul bunelor maniere-editia de lux pana nu se va vinde pe sub mana la libarii. Ne paste uitarea, invidia, crudele dureri personale.
Istoria trece, noi trecem pe langa ea; istoria se distileaza.
Suntem aici toropiti in amorteala, nu intelegem marile prefaceri, magnitudinea noului.
Am fost mereu neincrezatori si pentru asta vom plati amar cu gestul amar al intarziatului...
Ar trebui sa deschidem ochii mult mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu