Îmbrățișare

Atingerea ta,
floare pe tâmpla mea.

Tandrețea, fată goală,
ce urcă la scăldat
în fântâna dragostei curată.

Suspinele-cascadă
dau nemurire clipei ce se topește.

Tinerețea țipă și învolburează
râul fierbinte al venelor.

Trupu-mi se ridică din piatră,
luminând ca soarele în bobul de rouă,
lăsându-ți alături conturul neterminat.


Henry Asencio - Lovers embrace

Să ne rugăm

 
E sus, mereu acolo, Dumnezeu

Poate se roagă câteodată, seara
Sau poate a uitat de noi...

Ar trebui să ne rugăm și noi
Să nu-l uităm de tot...
Ne-o ajuta când ne-o fi greu
Să trecem ape mari și munți de foc
Ne-o da acolo, dramuri de noroc
Și fericire când s-o-mpuțina
Și zâmbete și o lumină-n case.
Și frigurile grele de prin oase
Le-o scoate, cu un soare bun.
 ...

Să ne rugăm măcar odată,
Spre seară când e timpul bun.

Cânt

Dragoste fără pereche
te-am întâlnit în livezile de meri,
printre ghirlande de flori tremurătoare.
Ce pot acum mai mult să cer?
Mi se părea atunci c-a nins din ceru-nalt
cu albe petale
și sufletul mi-era vesel, de copil...
Nimic mai mult.
Usor, încet, tiptil,
m-am apropiat de tine.
Îmbrățisând iubire, am crezut
că va fi veșnică, fără pereche...
Trecut-au ani de-atunci...
Mai târziu, am văzut că încă mai sunt trepte.
Mai sunt destule înspre creasta mult visată,
la fel cum sunt de coborât în hău.

Piatră, soare, vânt

Nimic nu e imposibil dacă rămâi pe loc în crezul tău!

Pe stânca de sus, în soare și vânt,
început de furtună ce lumii-i pune capăt,
mai sunt nădejdi de liniște și iubire...
În piatră, venită în zbor,
e sămânța de catifea
adusă de păsări albe pentru noi,
ce-acum încolțește o floare de stâncă.
Țesută din raze de lumină,
din dragoste și dăruire,
va fi aceeași sus, în bolta albastră,
când îngeri vor cânta
prin limpezimi de gând.
Vântul cald va pune capăt adunării norilor, căci
primăvara e aici.
Piatră, soare, vânt și floare - gând lângă gând.


.....

Ceas după ceas

Curg lacrimile lumii tot mereu,
se revarsă peste margini...
Bat clopotele a jale,
sufletele -
trestii ce se îndoaie.
Și totuși...
ne întoarcem la vis...

Același gând ca o săgeată
cu vârful înmuiat în otravă
pentru răul din noi.

Întoarcem roata vieții,
rostogolind-o,
 cu setea de joacă
a copilului.

Fluturi multicolori,
visele, coboară
spre flori
cu petale ademenitoare
zi după noapte,
ceas după ceas...

Octavian Florescu - Shadow of life

Istorie

 Vom face pâine aurie
din grânele ce s-au copt
şi o vom împărţi mulţimii
ce aclamă începutul vieţii
între munţi şi Danubiu.
Noi, cei de astăzi,
vom aduce rugă poporului getic răsfirat de romani.
Cei ce prin ploile aspre ale vremurilor
au iubit pământul şi cerul
şi au vorbit cuvântul
miere, sare, peşte
adus peste veacuri,
os peste os,
columnă peste templu.
Cuvinte de aur.
Seara e roşie şi sângele
ne pulsează pentru vechi.
Suntem lutul de azi
şi sufletul de ieri.

Mirosul de iarbă ne îndeamnă
la libertate.
Cuvintele moi se lasă pe zare în timp
peste locuri, oglinzi ale anilor noştri,
în imagini ferecate pentru vremuri de mâine.
Tot sfărâmăm revolta atâtor ani bogaţi în veri
cântând din fluier doine, înaintând în joc prin poieni.
Neam peste neam, am fost luptători
pentru istorie şi faptă.
Am făurit ce alte popoare
nu au putut făuri în veacuri.
Cuvinte de aur.

Apus la mare

 Se stinge un soare în mare,
un altul se-aprinde din nou
cu sufletul plin dinspre zare
simt muzici ca pe un ecou.



...