te-am întâlnit în livezile de meri,
printre ghirlande de flori tremurătoare.
Ce pot acum mai mult să cer?
Mi se părea atunci c-a nins din ceru-nalt
cu albe petale
și sufletul mi-era vesel, de copil...
Nimic mai mult.
Usor, încet, tiptil,
m-am apropiat de tine.
Îmbrățisând iubire, am crezut
că va fi veșnică, fără pereche...
Trecut-au ani de-atunci...
Mai târziu, am văzut că încă mai sunt trepte.
Mai sunt destule înspre creasta mult visată,
la fel cum sunt de coborât în hău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu