Marea

Pe rana albastră a mării,
un dans al soarelui dintâi
adună și întinde
desferecate taine
descoperind ochii zilei
și inima-mi bătând.

Țipă pescărușii
în carnea mea și-n timp...

La țărmurile mării,
în nopți fără hotar,
am ridicat o cupă
în sănătatea celor
ce au plâns și-au ars
iubind.

Marea,
aceeași doamnă stranie, ascunsă,
din gama culorilor
vrea să-mi lase
contur de inimă și de călcâi
pe netezimea zării.