Ești

Ești cerul ce veghează
nemurirea mea de-o clipă
când mă cuprinde dorul de iubire.
Ești câmpul din care adun
flori mari care cuvântă.
Ești cel ce-mi pune stele-n ochi
și cel care numără clipele
atunci când eu atrag în ispită ceasul.

Nu ești doar vis de noapte,
ești tot ce am căutat în mii de ani,
chiar și atunci când trupul
mi-era sculptat cu răni
de drumurile ce se ridicau
și spulberau
în cele patru zări,
drumuri întortochiate
ale destinului meu.

Am vrut să fiu eu ...
și-am devenit, iubindu-te.