Noaptea mi-aduce mai clar
zgomot și zbatere-n gând.
Suflet trist, stea rubinie
pe bolta durerii..
Adânc în mine
există o inimă rănită...
De ce nu se poate
doar să iubesc
o parte din trecutul meu,
acela în care tu nu ai înțeles
cine am fost cu adevărat?
Adânc în pielea mea
sângele perforează dureri
și purpură de lacrimi curge
împărțind lumea
între mine și tine.
Adânc în inima mea
e un gol imens
pe care îl poți umple
doar tu cu fericire,
când pulsul lansează cadențat
același strigăt fără ecou.
Eu... mi-am ascuns durerea
în vene de tristețe
unde sângele curge, iar și iar,
fără întoarcere,
spre miezul inimii.
Iriana Wind- Miezul inimii
oil on canvas, 30/40 cm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu