Cutia cu amintiri

Mă uit în jur și nu știu de unde să încep...
Amintiri împrăștiate de jur împrejur.
Cum să separ prezentul de trecut?
De unde să încep? Și cum să le descurc?
Care sunt ale tale și care ale mele?
Uite, aici sunt cele care credeam că durează, au mai rămas fragmente...
multe s-au spart...
Iar aici sunt cele ce s-au încurcat.
Dar până la urmă...e o împletitură frumoasă.
Într-o zi o va exista o cutie plină
ce poate ne va lua prin surprindere
cu aerul său de ce-ar fi putut fi...

Și-o să închidem ochii
ca să-i ascundem de lacrimi...
Nu știu unde și nici când vom găsi-o,
poate în noaptea în care se vor naște stele.
Două câte două.