O zi de iarnă rece. În vest, pe dealuri negre soarele apune, se așterne noaptea adâncă ce aparține creaturilor întunecate. Plutește în aer un sentiment apăsător că forțele răului își vor arăta din nou puterile. Sufletele își baricadează casele, căci Răul iese la vânătoare. Un răget înfricoșător cuprinde simțurile și învăluie în groază inimile. Va începe lupta în întuneric, e prea mult timp de când lumea se îndreaptă spre pierzanie. O siluetă înaltă se vede la orizont. Prințul Lumii de dincolo sfârtecă viața printr-o simplă atingere. A îngropat adânc Pergamentul Binecuvântării ca să nu mai existe riscul de îmbunătățire. A vrăjit armele Luminii și a ascuns sacul cu Pietrele lunii. Nori negri amenință stelele. Un strigăt rupe iar tăcerea și se ridică spre cer însoțit de un vuiet puternic. Creaturi ciudate, pline de secrete adânci încep lupta, căci au în stăpânire Cufărul Puterii. Un stol de corbi se lansează în zbor și bătrânii știu ce înseamnă semnul acesta. E nevoie de noi suflete pentru armata întunecată. Aurul și puterea le ademenesc la răspântii de destin. S-au reunit durerile și fricile, s-au adunat nălucile și gunoaiele. Întârzieri și obstacole, erori, sunt toate laolaltă, frustrări și lașitate se-mpreunează cu întunericul.
Și totuși în adâncul Pădurii, 11 lumânări, lăsate să ardă din timpuri de demult, strălucesc la poarta unei cetăți părăsite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu