Adusă de furtună, iubirea se prelinge în mare. Scoicile sunt sărate și apa mult prea rece. Trupul o doare și sufletul trece în dedesubturi sumbre printre tresăririle de soare. Se lasă seara dulce și luna lucitoare aduce dorul surghiunit de timp. La poarta nopții se aude bătaia sufletului într-un târziu și stâncile din adâncime încearcă să găsească liniștea în valuri. Vara se apropie și pietrele devin mai albe, mai clare. Frigul dispare în depărtări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu