Privesc deseori lumea ca pe o față a propriului eu. Oamenii sunt nemuritori prin ceea ce lasă în urma lor. Am trecut peste poduri și gânduri, am luat ruta ocolitoare ca să înțeleg că nu am fost urmărită de rele. M-am întors pustiită de dor acasă și gândul mă poartă mereu în urmă. Aș dori daruri sfinte penru toți cei care au făcut ceva frumos și bine. Nu mă pot opri din drum...
Cionoff Serban: Scrii "Nu mă pot opri din drum." Nu te opri, Poetă! Ai în această lume încâlcită şi învărjbită, care caută dureros drumul ieşirii din Labirintul "reformei" fără noimă,în mâinile tale gingaşe firul Ariadnei.
RăspundețiȘtergere