Oricât m-aş depărta, oricât te-ai departa, rămânem întotdeauna cu aceeaşi ochi strălucitori, cu aceeaşi privire blândă ce luminează. Ne hrănim mereu cu demnitate emoţionantă sufletul, cu ritm sonor ca de izvor crescut frumos din inimă. Luăm mereu livezile ce vor renaşte în braţe, ca pe nişte iubiţi unşi cu parfum. In piept avem muzici şi culori, crânguri cu flori în care ceilalţi rătăcesc fragili, încet, cu suflete albe de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu