luni, 28 februarie 2011
Răspuns
Încerc un răspuns prin tăcere
şi inima ceasului e limpede.
Ape decantează nisipul cernut al zilelor,
făină a eternelor mări.
Înteţit în clipe de balans,
focul dansează rotitor.
Rănile sângerează şi fiecare clipă
se scurge ca un izvor de suferinţă.
Gânduri înceţoşate de noapte printre aştrii
cu rezonanţe se zbat în epiderma încălzită.
Din generozitatea clipei acoperite
am luat căderile luminii esenţiale
şi mi-am împletit o cunună.
Izolare totală, penetrare perpetuă,
cursă şi zbor, suferinţe nevindecate,
culori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu