Rotire

Mă rotesc mereu, căutându-mă...
Câteodată îmi găsesc mâna
ca o pasăre, dar dispare prea repede
şi atunci mă rotesc iar.
Câteodată îmi găsesc mărul înflorit
şi rămân ameţită de parfum,
dar dispare şi el cât ai clipi,
ramânând în urmă doar parfum de sfere...
 Apoi, cu altă rotire, aduc marea aproape
şi cerul cu păsări.
Cu greu aduc şi luna întreagă deasupra.
Închid ochii şi mă tot rotesc,
până pământul devine cer şi apa devine poteca de argint pe care mi-o arătaseră păsările în zborul lor.
Şi mă tot rotesc până când rămân doar cu rotirea, singură, căutându-mă...