Singurătate

Mi-e dor de tine, mângâierea și cuvintele tale mi-au redat puterile mereu, atunci când eram singură și te căutam.
Te-aș mângâia, dar nu e drept s-ating conturul tău incert și sunt rănită și astept cu-n roșu trandafir la piept.
Când e s-aștept, clipa îmi pare-un  veac, dar nu-i nimic...
eternitatea doare, dragostea arde la fel...
și lacrima la fel...
Ce scriu acum îmi pare un rondel,
s-avem răbdare, viața e la fel,
unii se duc și totul e altfel.
De mâine plec, rămâi pe loc,
așteaptă-mă, te rog,
să tragi concluzia-n prolog...
Când carnea ta îmi țipă, nu sunt nimic
și totul e concav. Rămâne lacrima...
Când nu te vad, aștept s-apari.
Un vas pe marea zbuciumată caută far.
De o să vii, lumina ce va renaște,
voi fi tot eu...dar tu...apari...dispari....



"Solitude" 2010 by: Ana Emilia Matei
Medium: Acrylic on canvas
Description: 40cm-30cm