să pictezi, poate, sau să cânți?
Sau ți se va implementa nereușita părinților de a fi ceva ce nu ai dorit niciodată, impunându-ți-se că așa trebuie, că așa ai fi fericită și împlinită?...
Dar de fapt ce contează? Contează ce simți tu? Contează ce-ți place?
Contează doar să deprinzi strategia secretă de a reuși să depășești obstacolele, indiferent ce limitări ar exista.
Cu prețul izolării de toți, cu prețul de a deveni rebelă...
Asta se întâmplă deseori. E ca o formă de protest.Mereu a fost și va fi. Așa a generat conflictul dintre generații.
Puțini sunt părinții înțelepți care să se respecte pe ei și pe copiii lor.
Trebuie să faci ce simți! Asta te ghidează. Să zâmbești când vezi reacțiile celor din jur! Nu contează părerile lor, sunt amuzante jocurile limitărilor umane din jur.
Nu subscriu la regulile lumești rigide și pline de superstiții.
Mă accept. Atitudine nobilă. Zâmbet și bunătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu