cu sufletul tot tânar ca și ea,
el obosit, rănit și-nsângerat,
îmbrățișând-o, lăcrima, de dor învins.
Și ea, tot lăcrimând, mi l-a cuprins
cu dragoste și dor...
Copilul lor, cuminte, aștepta, înlăcrimat, a lui clipă să-i sară-n brațe ca să îl sărute.
A fost departe, dar neînvins,
în plete ani au nins,
dar s-a întors învingător acum.
Sunt iarăși toți în casa lor,
coloană fără de sfârșit.
Ziua-l mângâie ușor pe frunte,
rănile îl dor, dar viața ce și-o puse-n joc
pe câmpul de bătaie,
flacără pâlpâietoare,
al ei preț este mare.
Sunt iarăși toți în casa lor.
Sunt iarasi toti acolo unde ea singura este stapana.... Sunt iarasi toti acolo unde viata are sens unic... Sunt iarasi toti acolo unde nu se masoara nimic, ci iubirea e daruita in fiecare clipa, mai mult si mai mult...
RăspundețiȘtergere