Între mine și lună

Între mine și lună
vor fi multe întotdeauna...

Lumea de vise,
uitări și obsesii,
cu nopți de dragoste,
secrete, explicații,
cu ploi și stele.

Universul de sentimente,
spovedanii, surprize,
dreptatea, adevărul,
minciunile toate,
patimi și adâncul de suflet.

Puțină tristețe,
câteva zâmbete,
cuvinte care în zborul lor
rănesc sau mângâie,
praguri și trepte,
tăceri și răspunsuri,
geamuri și ziduri,
povești de iubire și ură,
fapte și aripi.

Niște enigme...
și da, o mulțime de cadouri.
Pentru suflet.

Între mine și lună
sunt nenumărate chipuri,
toate gândurile,
mori de vânt și prăpăstii,
ultimul rămas bun,
prima mângâiere,
victime și pasiuni,
gelozii și abandon,
priviri, lacrimi,
chemări și îmbrățișări.

Între mine și lună sunt
 câte încap într-o inimă.


Painting : Vladimir Kush - Moon watch

Fugari

În prag de anotimp mut,
drumurile noastre
s-au încrucișat.

Luna,
lucitoare, blândă, mare,
ne-a călăuzit,
plouând lumină.

Te-am căutat
pe întunecatele cărări
până te-am găsit.

Nici  tu nu ai crezut
că drumurile urcă încet
spre aceeași stea.

Înghesuiți în constelații
ne învăluim trupurile
în șoapte.


Ne suntem
căpătâi și nemurire.

Privește!
Muguri de aripă
din dragoste apar...
Semne de împrimăvărare.

Ne-om săruta în zori de zi...
osteniți de alergarea
printre stele.

Căi

Ne pierdem
în lucruri care nu contează
în mările furtunoase ale emoțiilor,

ne îndoim
de adevăratul destin,
de scopul încercărilor
ce ne copleșesc adesea,

ne uităm
în genunchi de durere,
de lipsuri și nevoi,

ne agățăm
de timp și de cuvinte
ca de niște profesori
ce ne îmbibă sufletele
cu înțelepciune,

ne ascundem
în adevărul din spatele
a ceea ce credem că vedem,

ne obsedează
iubirea de învățare,
iubirea de iubire,
misterele propriilor vieți
în derulare.

Știu, știi

Știi, cel mai frumos mă oglindesc

în ochii tăi.
Se spune...
unii oameni
trebuie să închidă ochii
ca să poată visa.
Cu tine, eu,
doar trebuie să îi deschid.
Câteodată
stau pe un nor moale,
picioarele-mi
se mută de pe pământ.
Aștept momentul
de a ne prinde-n
zbor.

Știu, câteodată
te fac să zâmbești,
cu mersul meu
stângaci pe sârmă,
dar de aici
mi-e mai ușor
să întind aripile.
Iubirea, viața,
au existat și înainte
de noi.
De ce cu toate astea
lumea se prăbușește ?

Știi, îți sorb cuvintele
atunci când spui
că viitorul
e următoarea oprire.

Știu cum este...
doar că uneori
am gânduri întunecate
și atunci, nu-mi mai doresc
decât să mă oglindesc
în ochii tăi.

Drum ce nu a mai fost

Timpul
se rostogolește ca o monedă,
o mie de idei
caută să izbucnească din mine.
S-au înghesuit la ușa minții.
O să le dovedesc
că nu sunt doar o pană,
deși cuvintele
le-am strâns în călimara roșie,
pentru hârtia ce încă
nu s-a născut.
Îmi pare rău,
de data asta, nu mă mai plimb
prin pădurea îngălbenită,
urmele pașilor le-am lăsat
pe alt drum.
Am mai călătorit puțin
de-a lungul zilelor,
aspirând spre o felie de cer,
clar și senin.
Am mai visat puțin,
călărind armăsarul înaripat
la marginea infinitului.
E locul acela unde lumina soarelui
atinge punctul maxim, iar
curcubeul nu are nevoie de ploi.
Am întins brațele
ca să îmbrățișez culori și
mai târziu, când am obosit puțin,
mi-am cumpărat un război de țesut nori.
Fără să-mi dau seama
că aș fi putut cumpăra
unul pentru stele.

Alb și gri

În grădina mea cu povești
e o floare albă, fermecată,
ce pare destrămarea unui nor.
Pe poteca mea de cuvinte
se amestecă înmiresmate culori
de vară încăpățânată
să învie în ochi lumina,
de trup prea strâmt,
ce prin descântec mistic
se preschimbă ades
în fluture sau pasăre.
Atunci pot să vorbesc
cu pietrele, cu luna,
cu ploaia și copacii.
În odaia mea cu cărți
scriu versuri albe. Afară...
lumea gri.

Cum te iubesc?

Lasă-mă să număr în câte moduri.
Te iubesc în lățimea și înălțimea sufletului meu,
te iubesc cu pasiune și copilăros,
te iubesc pur și cu toată credința,
te iubesc cu zâmbete și printre lacrimi,
te iubesc liber și dincolo de corp,
te iubesc luptând și respirând,
te iubesc noaptea și la sfârșitul anului,
te iubesc cu rădăcini și aripi,
te iubesc cântând și ascultând,
te iubesc cu ochii închiși și în vis,
te iubesc ziua și la lumina lumânărilor,
te iubesc cu degetele răsfirate și cu pumnii strânși,
te iubesc ca niciodată și totuși...
cred că te voi iubi mai bine după moarte.
Încă mai am de învățat!


Ivan Alifan - Lucky charm