Înainte de toate

Înainte de toate,
semințe de stele
venim pe pământ.
Mai târziu
înfigem rădăcini în adânc,
desfacem ramuri în înalt,
visăm minuni ca realitate.
...................................................







Mario Duguay - Enter and be raised

Pace și sens

Zbor printre amintiri, dintr-un timp în altul.
Mă învăluie câteodată ce s-a întâmplat de mult,
mă îmbrățișează cu brațe de fum...

Vremea se întoarce,
îi simt aroma în gerul iernii.
Zăpada miroase straniu,
a Carpați,
Umbrele se colorează,
cerul se scutură de fluturi albi, rotitori.
E noaptea amintirii miresmelor.
Liniștea vine lin, fântână nesecată,
ce mă îndepărtează de toate
sau poate le îndepărtează pe toate.
 Mă cufund, ciutură sunt,
nu mai pătrund la mine
voci omenești și nici foșnete...

Amintiri și pace 
înfloresc în noapte flori de cleștar
din preaplinul sufletului.
Miroase a munți și acum
totul mi se pare că a luat-o de la început.
E prima filă de poveste...
Mă trezesc? Adorm?
 Visez?
 
..............................
 
 



Tablou: Luis Royo - The enchantment

Dorință

Îmbrățișează-mă cu crengi înflorite,
mângâie-mă cu șoaptele frunzelor tale,
cutreieră-mi visele ca să-nțeleg...
nu e singurătate în întreg.

Adu-mi parfum de zile și de timp,
stoluri de doruri lecuite pe umeri,
altoiește-mi gândurile pentru
amintiri dulci...
sunt prea firave cuvintele mele.

Învie-mi sufletul spre seară
cu mireasmă de verde și miere,
Cheamă-mă la început de zi nouă
să înmuguresc la umbra ta.



Tablou:Gary Banfield - Desire

Vis scurs în cuvinte

Miresme simple, daruri de început,
curge viața rotund în zile și nopți.
Clipele aleargă spre nevăzut.
Ce-aș pune diguri să le opresc din goană...

Colindă miresmele prin amintiri,
vin fiert cu scorțișoară,
fulgi albi pe pleoape umede,
clipa în care mă întrebam
de-i cineva mai fericit pe lume...
Învățasem să mă oglindesc
în limpezimea sufletului.

Miresme de început, daruri simple,
închise într-un vis pe vecie.


Tablou: Arthur Braginsky - Revue

Fabrica de lacrimi

Sunt zile în care
muncesc din greu
în fabrica de lacrimi
de la marginea ochilor mei.
.............

Oare...

Oare ce văd în ochii tăi

e ce obișnuiam să văd?

S-au așternut frunze 

între mine și tine.

O să vină zăpezi,

urmele să le acopere...

În liniște, cerul va plânge 

cu lacrimi mici de gheață.

O să vină o nouă zi

în care ne vom regăsi

troieniți în sentimente,

viscoliți de gânduri.

Ne vor privi tăcuți,

unii vor plânge,

speriați de înălțimi, iar noi,
vom continua la fel alergarea,
visându-ne viața

în apusul soarelui.

Viața mea în viața ta,

ochii tăi în ochii mei, 

visele împreună.

Oare ce văd în ochii tăi,

e ce urmează să fie?

Semințele fericirii încolțesc

sub prima zăpadă.

John Currin - Lost window

Miroase a iarnă...

Nopțile au devenit lungi,
cu puține lumini,
aerul vibrează tare
a zăpezi veșnice...
Clipele tremură,
cresc și scad
cu fiecare clipire a ochilor
inundați de liniște.

Iarna-mi surâde
din străfundurile minții.

Atât de tăcută ești, noapte!

Și această lună nouă
ce cântă ascunsă din raze
aduse de căprioare sihastre...
Blândeţea lor alunecă pe ape,
ca o pătură de pace
ce crește stele în priviri.

Noapte de vis

peste lume cobori,
legănatul șirag de stele mii
într-un cântec s-aduni....

Un cerb semeț și singur
se adapă, din când în când,
cu suflet şi cu apă...

Vin nopți de iarnă

ce-mi desfac gândurile

în bucăți...