În plapumă de nea mi-adăpostesc iubirea și îmi acopăr inima cu stele de cleștar ce mă îngroapă suav. Sunt curată, strălucitoare, sub ramurile încărcate de alb transparent ca un abur de stea. Ochi-mi calzi îți îmbrățișează umerii căutând aripile de pasăre care strigă deasupra norilor ce ning iubire. Mă cuprinzi și ți-e teamă să suspini ca să nu spargi calmul serii cu atâtea vise în ea. Soare nu-i și frigul aspru a adus din alb o iarnă strălucind în pomi și gânduri, plângând la fereastră cu fulgi scânteietori de nea. Tot mângâind-o, spun că este trupul tău ce așternut în livada sufletului mă alintă în seara ce se lasă greu. Ochii mei sclipind te-cheamă...Vino să te prind la urmă și-n miros de primăvară să-nflorim în alb curat ca zăpada ce mă acoperă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu