Amintiri

Începu să caute în câteva sertare până descoperi rând pe rând, dintr-o grămadă dezorganizată, câteva fotografii. Căuta punți de legătură ca să își clarifice ceea ce vedea cu ochii minții. Și într-adevăr, nu se înșelase. Regăsi surâsul natural, dezinvoltura, strălucirea ochilor, încheieturile fine, extremitățile mici, aerul de felină. Detalii ce îi întregeau dragostea.

Primăvara

Primăvara ridică ruguri de dragoste ce vibrează. Flori multicolore, fluturi ai bucuriei. Lumea privește uimită la ghirlandele de flori ce îmbrățișează pământul. Curți pline de flori, parcuri, grădini ce devin leagăne.

Un zâmbet

Un pumn de stele îți dăruiesc pentru un zâmbet. Aproape de constelația mea e o lume feerică, un vis, un semn al racului treaz în orice clipă, bubuind în uriașele timpane ca o furtună a destinului. Luminate, mâinile mele lucesc în licărul ochilor tăi. Un gest crescut din mâinile tale, ca un fâlfâit de aripi imens și transparent mă face să iubesc lumina soarelui generoasă, lumina stelelor și a vieții geneză. Și atunci surâsul dezinvolt e treaz în fiece clipă.

Tăcere

Mă împresoară muzica și seara devine toată un suspin. Pe rând dau buzna stele ca niște roiuri în fântâna sufletului meu. Adopt apoi tăcerea ca pe un scut.

Mai știu

Și știu c-am fost bărbat călare

cu sabia căzând de-atâta epuizare

și știu durerea ce-a pulsat în mine

și apăsarea armurii o știu prea bine...

Mai știu c-am ridicat pumnul spre cer

când mi-am strigat iubirea tot la el

și numai calul negru tovarăș l-am avut

atunci când am pierdut cum n-am crezut.

Și am văzut și sânge șiroind

și sufletul mi l-am văzut plutind

jurând să-mi regăsesc iubirea,

chiar de știam că-mi pierd nemurirea.

Mai știu cum între lumi rătăceam drumul  

adulmecându-i dragostei parfumul

și știu că am ieșit învingător într-un duel

cu răni pe trup și-n suflet roș măcel,

dar am ales Iubirea să-mi fie călăuză

și-un suflet alb de fată - eternă muză.

Întoarcere

Copilăria, mică făptură cu ochi de mărgele și haine pe care culorile dau năvală. Mă întorc de fiecare dată la copilărie, cât mai aproape de copilărie și dacă nu o găsesc încep să urlu prin pădurea făgăduinței. Copilăria se răstoarnă în gâtlej, încerc să scriu, întind o mână, deschid o fereastră, mă scufund cu toată rotunjumea inimii. În pragul primăverii ce ne colorează emoțiile sunt un copil ce surâde de parcă ar vedea pentru prima oară iarba. Lumina mi-este albă și palmele mi se încălzesc fericite. Copilărie. Ochii smaralde, gura căpșună, pielea ce cheamă surâsuri, mâini pline de sete pentru înalte cupole, gânduri curate, sentimente de început, armonie și soare. Lumina pătrunde în tresăriri de suflet și o floare de aur se ridică din ochi. Măsor lumina ziua, noaptea-ntreagă, cu suflet curat de copil, limbi de foc şi limbi de ape,se mişcă toate. Am mîinile răsfirate de doruri contradictorii. Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, dar știu că toate vor veni iar. Și roata timpului va învârti destine plimbându-le ca printr-o poiană a celui mai frumos vis.

Video edited by Andreea Petcu(oceanflower1) lyrics: Laura Matache-Dor de îmbrățișare, music: Ernesto Cortazar-All the things we shared