Îmi amintesc de gura ta ce cobora,
în valuri, pe trupu-mi nemișcat,
căutând nemurirea momentului etern...
Priveam la tine dezarmată și năucită
de dorul ce-l aveam în vis și apoi în sânge. Că te-am iubit întotdeauna sunt sigură și-atât de mult mă rog la Dumnezeu să-ți apere ființa și să ne apere iubirea....
Dragostea ce ți-am purtat mereu e însăși crucea ce o duc din ceruri pe pământ
și iar, pe drumul meu spre bolți.
Mereu vom fi alături în timp și spațiu, în vis și gând, mereu îmbrățișați cu sete, orbiți de patimi și trăiri.
Nu ne-om opri, încredințați acum că îngerii ne vor păzi mereu și atunci,
când poiana plină de soare ne va chema,
vom fi alături.
Dincolo de tot! Mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu